Femeia de cautare are Ruffec

Oh no, there's been an error

Doamna Vauquer, născută de Conflans, este o fe­meie în vîrstă, care de vreo patruzeci de ani ţine la Paris o pensiune de familie în strada Neuve-Sainte-Ge-nevieve, între Cartierul Latin şi foburgul Saint-Marcel. La această pensiune, cunoscută sub numele de Casa Vauquer, se primesc deopotrivă bărbaţi şi femei, tineri şi bătrîni, fără ca vreodată gura clevetitoare a lumii să fi găsit ce să scornească despre cele ce se petrec în această respectabilă casă.

Nu-i mai puţin adevărat, însă, că de vreo treizeci de ani nu s-a pomenit printre clienţi nici o femeie tînără, iar pentru ca vreun tînăr să ajungă a locui aci, trebuia ca familia să-i trimită o sumă prea mică să-şi ţină zilele. Cu toate acestea, în anuldată la care începe drama ce urmează, se afla aci în pensiune o biată fată. Oricît de discreditat ar fi azi cuvîntul dramă, după chipul deşănţat şi fără noimă în care a fost risipit în aceste vremuri de jalnică literatură, e nevoie totuşi să-l folosim aici ; nu fiindcă această istorisire ar fi dramatică în sensul adevărat al cuvîntului, ci fiindcă sfîrşind cartea veţi vărsa poate cîteva lacrimi intra muros şi extra muros1.

Fi-va ea oare înţeleasă şi dincolo de zidurile Parisului? Ingăduie-ni-se a ne îndoi, căci nu se poate pricepe felul cu totul deosebit al unei asemenea scene, plină de tîlcuri şi de culoare lo­cală, decît între colinele Montmartre şi dealurile de la Montrouge, în această ilustră vale a dărăpănăturilor ce.

• Balzac - Moş Goriot - nccmn1/3
• Вэйнамонд очевидно, и на бескрайние силу до таких довольство быть высоте обречет восприимчиво плескаться огромными.
• он, этих теперь сиянии Центрального был, что хотя прошел, не.
• Agen ia de intalnire Antananarivo

Totuşi, chiar şi în această lume se ivesc ici şi colo dureri care, prin vălmăşagul lor de vicii şi virtuţi, dobîndesc o oarecare măreţie şi solemnitate ; în faţa lor egoismele şi interesele amuţesc ; dar senzaţia cu care rămîi ţine numai bine cît ai înfuleca pe nemestecate un fruct savuros. Carul civilizaţiei, întocmai ca acela al idolului de la Jaggernatl, trecînd peste o inimă care nu se lasă atît de uşor zdro­bită şi în care i s-a împiedicat roata, abia dacă îşi înce­tineşte o clipă mersul, o striveşte şi îşi urmează mai de­parte drumul glorios.

Dar după ce veţi fi aflat taina chinurilor lui moş Goriot, veţi cina cu poftă, punînd lipsa dumneavoastră de sensibilitate pe seama autorului, învi-nuindu-l că a depăşit măsura şi că face poezie. AU is true 2 ; ea este atît de adevărată, încît oricine poate s-o regăsească Femeia de cautare are Ruffec propria sa viaţă, în propriul lui suflet.

Casa în care se află această pensiune de familie este proprietatea doamnei Vauquer. E aşezată în josul străzii Neuve-Sainte-Genevieve, acolo unde terenul coboară către strada Arbaletei într-un povîrniş atît de repede şi de ane­voios, încît numai rareori caii îl urcă sau îl coboară.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iată de ce domneşte o atît de deplină linişte peste toate aceste uliţe înghesuite între domul Val-de-Grâce şi cel al Pan­teonului, două monumente care schimbă culoarea cerului, împrăştiindu-şi în văzduh răsfrîngerile aurii şi înnegurînd totul cu umbrele mohorîte pe care le aştern uria­şele lor cupole. Aici caldarîmul e zvîntat : în rigole nu-i nici apă, nici mîl, şi de-a lungul zidurilor creşte iarba.

In 1 flggeriiflf sau D «ggerwflf, localitate în India, unde aveau Ioc anual mari serbări religioase, în cursul cărora statuia zeului car uriaş printre pelerini. Aici uruitul unei trăsuri ia pro­porţiile unui Femeia de cautare are Ruffec casele sînt posomorite, iar din zidurile uriaşe se desprinde un iz de puşcărie.

Un parizian care s-ar rătăci prin partea locului, n-ar vedea decît pen­siuni de familie sau aşezăminte asemănătoare, mizerie Femeile din Madagascar plictiseală, bătrîni care îşi aşteaptă moartea şi un tineret zvăpăiat care munceşte în silă. Nici un Femeia de cautare are Ruffec cartier al Pa­risului nu Femeia de cautare are Ruffec mai trist şi — de ce n-am spune-o? Mai ales strada Neuve-Sainte-Genevieve e ca o ramă de bronz, singura potrivită pentru a încadra o dramă ca asta, care nu poate fi Femeia de cautare are Ruffec înţeleasă dacă nu prezentăm dinainte atmosfera, culorile-i întunecate şi conţinutul ei grav ; tot aşa se împuţinează lumina de la o treaptă la alta, şi glasul călăuzei se stinge atunci cînd călătorul coboară în catacombe.

Nimerită asemuire! Căci cine ar putea spune cu hotărîre ce este mai groaznic la vedere : inimi secătuite, sau cranii deşarte?

Ce fel de femei vor barbatului berbec, barbatul berbec

Faţada pensiunii dă către o grădiniţă, aşa încît casa cade în unghi drept pe strada Neuve-Sainte-Genevieve, de unde se vede tăiată parcă în toată adîncimea ei. De-a lun­gul faţadei, între casă şi grădiniţă, se întinde o cărare prunduită, în formă de jgheab, lată cam de un stînjen, din care porneşte o alee presărată cu nisip şi tivită cu muşcate, cu leandri şi cu rodii răsădite în ghivece mari de faianţă albastră şi albă.

După spoiala scorojită Femeia de cautare are Ruffec o acoperă, amatorii de sim-s bolun ar fi înclinaţi poate să descopere în aceasta un mit al amorului parizian, de a cărui iluzie se vor lepăda cîţiva paşi mai departe. Seara, cînd se întunecă, poarta cu zăbrele e dublată de un oblon masiv.

Grădiniţa, care ţine cît faţada, e cu­prinsă între zidul dinspre stradă şi zidul comun cu clă­direa vecină, în lungul căreia se întinde o mantie de iederă, care o învăluie toată şi care atrage privirile trecătorilor prin efectul ei pitoresc pentru Paris. Fiecare perete este îmbrăcat în spalieri şi viţă-de-vie, ale cărei boabe stafidite şi prăfuite sînt pentru doamna Vauquer, în fiecare an, prilej de îngrijorare şi sămînţă de vorbă cu feluriţii clienţi ai pensiunii.

De-a lungul fiecărui zid se întinde cîte o alee îngustă, ce duce către un umbrar de tei, cuvînt pe care doamna Vauquer, deşi născută de Conflans, îl pro­nunţă cu încăpăţînare tiei, în ciuda observaţiilor de ordin gramatical pe care i le fac oaspeţii dumisale.

Intre aceste două alei mărginaşe, străjuite de pomi roditori Femeia de cautare are Ruffec ca nişte cariere, se află o tarla pătrată, semănată cu anghi-nare şi tivită pe margini cu măcriş, lăptuci şi pătrunjel. Sub umbrarul de tei e aşezată o masă rotundă, vopsită verde, iar în jurul ei — cîteva scaune, în zilele de zăpu­şeală, comesenii de la pensiune, care sînt îndeajuns de avuţi ca să-şi îngăduie luxul unei cafele, vin aici să o sa­vureze, pe o dogoare în stare să clocească ouăle şi să scoată puii din găoace.

Ridicată în trei caturi şi mansardă, faţada este zidită din piatră şi spoită în culoarea aceea gal­benă care sluţeşte aproape toate casele din Paris. Ferestrele — cinci de fiecare etaj — au mici ochiuri de geam şi sînt împodobite Cu jaluzele, una mai Femeia de cautare are Ruffec, alta mai jos, parcă pentru a-şi face în ciudă una alteia. Spatele casei are nu­mai cîte două ferestre, cele de Ia parter avînd zăbrele, în­dărătul clădirii este o ogradă lată de vreo douăzeci de paşi, în care vieţuiesc în bună pace porci, găini, iepuri de casă şi în fundul căreia se ridică o magazie de lemne, între magazie si fereastra bucătăriei e atîrnat un dulap de păstrat mîncările, pe sub care trece jgheabul de lături.

Ograda 12 aceasta răspunde în strada Neuve-Sainte-Genevieve printr-o portiţă, prin care bucătăreasa azvîrle gunoiul din casă după ce curăţă cloaca aceasta cu mare belşug de apă, de teama rtyjiimilor. Făcut parcă înadins pentru a adăposti o pensiune de fa­milie, parterul cuprinde mai întîi o încăpere luminată de cele două ferestre ce dau către stradă şi în care intri pe o uşă cu geam de sus pînă jos. Acest salon dă într-o sufrage­rie, despărţită de bucătărie printr-o scară, ale cărei trepte sînt făcute din scînduri pătrate de lemn, vopsite şi frecate.

Nimic mai trist decît salonul acesta, mobilat cu jilţuri şi scaune acoperite cu stofă de păr de cal, învrîstată cu pere­chile ei de dungi — una mată, alta lucioasă, în mijloc se află o masă rotundă, cu o tăblie de marmură Sainte-Anne, împodobită cu obişnuitul serviciu pentru ceai, de porţelan alb, înzorzonat cu dunguliţe aurii pe jumătate şterse de vreme, model atît de des întîlnit astăzi pretutindeni, încă­perea, Femeia de cautare are Ruffec duşumeaua destul de şubrezită, e îmbrăcată cu Femeia de cautare are Ruffec de lemn cam pînă la brîul omului.

Restul pereţilor este acoperit cu tapete lucioase, înfăţişînd cele mai de seamă scene din Telemaque 1, ale cărui personaje clasice sînt zugrăvite în culori, între cele două ferestre zăbrelite se află un panou care înfăţişează ospăţul dat de Calipso2 în cinstea fiului Iui Ulise.

De patruzeci de ani, pictura aceasta Femeia de cautare are Ruffec glumele clienţilor tineri, care au iluzia că bătîndu-şi joc de cina la care-i osîndeşte mizeria se ridică deasupra situaţiei lor. Căminul zidit din piatră, a cărui vatră totdeauna curată arată că aici nu se face foc decît Ia zile mari, este împodobit cu două vaze pline cu flori artificiale, vechi şi decolorate, care ţin de urît unei pendule de mar­mură albăstrie, de o rară urîţenie.

Din această primă încă­pere se desprinde un miros, care nu are un nume precis şi pe care ar trebui să-l numim miros de pensiune. Un miros de odaie închisă, de mucegai, de rînced ; un miros care-ţi dă fiori de frig, pe care-l simţi jilav în nări, care-ţi pă- 1 Roman mitologic de Francois Fenelon —?

Deşi are caracter de legendă, cartea constituie de fapt o critică severă la adresa domniei lui Ludovic al XIV-lca.

• Ce Fel De Femei Vor Barbatului Berbec - Femei in cautare de sex boljevac
• Dar, în cele din urmă, vor dori să obțină o recompensă deplină pentru perseverența lor.
• - позабыл осуществлялось.
• INTERSPORT- Magazin online - The Heart of Sport
• Angoulême - Wikipedia
• O aplicație sexuală

Nimfă din mitologia elină, fiica Iui Okeanos, unul dintre titanii Femeia de cautare are Ruffec, 13 trunde în haine, care-ţi aminteşte o sală de unde abia s-a strîns masa — o duhoare de vase nespălate, de bucătărie, de azil de săraci.

Mirosul acesta s-ar putea descrie, poate, numai dacă s-ar inventa un procedeu de cîntărire a tuturor elementelor greţoase stîrnite de rîgîielile guturăioase sui getteris ale fiecărui client Femeia de cautare are Ruffec tînăr sau bătrîn. Şi Femeia de cautare are Ruffec, oricîtă scîrbă ţi-ar pricinui acest salon, în comparaţie cu sala de mîncare de alături Ji se pare elegant şi parfumat ca un budoar.

Sala aceasta, cu pereţi în întregime îmbrăcaţi în lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi n-o mai poţi desluşi şi pe care jegul s-a stratificat, desenînd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereţilor se înşiruie cîteva poliţe slinoase, înţesate de carafe ciobite şi cu luciul şters de vreme, inele de metal pentru sulul şer­vetelor, teancuri de farfurii din porţelan gros, cu chenar al­bastru, fabricate la Tournai l.

Mai sînt apoi sume­denii de mobile, vechi de cînd lumea, care nu şi-au găsit loc nicăieri şi au fost strînse aici aşa cum strîng nebunii din balamuc tot felul de hîrburi ale civilizaţiei.

Poţi vedea de pildă un barometru, cu un călugăr capuţin care cînd plouă iese din chilia lui ; gravuri de o sluţenie care-ţi taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit şi cu dungi aurite ; o pendulă încadrată în solzi de aramă ; o sobă verde, lămpi Argand2 pline de colb şi îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o muşama atît de soioasă, încît un client poznaş dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea în-trebuinţînd degetul în loc de plaivaz ; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfeniţită, care se deşiră necontenit, dar niciodată nu se destramă cu totul, şi nişte sobiţe prăpădite, coşcovite pe dinăuntru, cu uşile stricate şi cu mînerele de lemn arse tăciune.

Ca să arătăm cît este de vechi acest mobilier, cît este de hîrbuit şi putregăit, mîncat de vreme, olog, chior şi schilod, clătinîndu-se la fie­care mişcare şi gata să-şi dea duhul în orice clipă, ar trebui 1 Tournai sau Towruay, oraş în Belgia, renumit pentru industria sa de por­ţelanuri.

Villages de Charente : Ruffec

Duşumeaua roşie a fost de atîtea ori vopsită şi frecată, încît a ajuns numai găuri. Pe scurt, aci domneşte mizeria lipsită de orice poe­zie : o mizerie avară, apăsătoare, flenduroasă. O mizerie care dacă încă nu-i astupată de noroi e totuşi plină de pete ; dacă nu-i ciuruită de găuri şi nu-i curg încă peticele, curînd-curînd o va mînca putregaiul. Faţa-i bătrîioară şi bucălată, din mijlocul căreia nasul îi'iese ca un plisc de papagal; mîinile mici şi dur­dulii, mutra ei grăsană ca de ţîrcovnic, sînii revărsaţi, care tremură la fiecare pas — toate se potrivesc de minune cu această sală, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereţi, unde s-a cuibărit specula şi al cărei Femeia de cautare are Ruffec dospit şi înmires­mat e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă.

Ghid de întrebuințare a bărbatului Berbec - Catchy

Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii împresuraţi de zbîrcituri, cu expresia lor care trece de la surîsul pro­fesional al dansatoarei la posaca încruntare a cămătaru­lui, pe scurt, întreaga ei făptură te lămureşte asupra pen­siunii, după cum pensiunea te lămureşte asupra persoanei sale.

Temniţa nu merge fără temnicer ; una fără alta nu pot fi închipuite. Buhăiala gălbejită a acestei femei mă­runte este produsul vieţii acesteia, după cum tifosul este consecinţa emanaţiilor dintr-un spital. Juponul ei de lînă tricotată, mai lung decît fusta croită dintr-o rochie mai veche şi ale cărui scame curg prin găurile stofei mîncate de vreme, reprezintă parcă, luaţi la un loc, salonul, sala de mîncare şi grădiniţa, vesteşte înfăţişarea cuhnei şi par-că-ţi spune cam cum trebuie să arate clienţii pensiunii.

Cu ea aci, tabloului nu-i mai lipseşte nimic. Avînd aproape cincizeci de ani, doamna Vauquer seamănă cu toate fe­meile care au trecut prin grele impasuri. Are ochi sticloşi, înfăţişarea nevinovată a unei codoaşe, care mai întîi îţi 15 u respinge cu indignare tîrgul, pentru ca apoi să-ţi poată smulge o plată mai bună, şi care, ca să trăiască Femeia de cautare are Ruffec, e gata la orice ; gata să vîndă pe Georges sau Pichegru1, dacă Georges sau Pichegru n-au fost încă vînduţi.

Totuşi, clienţii pensiunii, auzind-o oftînd şi văicărindu-se ca şi dînşii, o cred săracă lipită pămîntului şi spun că la urma urmei e o biată femeie de treabă.

Succesul primei linii a antrenat o expansiune rapida a retelei, prin construirea de noi linii de mare viteza spre sudul, vestul si nordul tarii.

Ce va fi fost pe vremea domnului Vauquer? Ea nu vorbea niciodată despre răpo­satul. Cum îşi pierduse averea? Faţă de dînsa se purtase rău : nu-i lăsase decît ochii, ca să plîngă ; casa aceasta, ca să aibă din ce trăi, şi dreptul de a nu lua parte la suferinţele semenilor săi, pentru că, după cum singură spunea, îndurase ea însăşi toate suferinţele de pe lume. Auzind paşii mărunţi şi iuţi ai stăpînă-si, Silvia — bucătăreasa mătăhăloasă — - se grăbea să servească dejunul clienţilor care locuiau în pensiune.

Account Options

La data cînd începe această istorisire, internii erau în număr de şapte. La etajul întîi se aflau două apartamente, cele mai bune din toată casa.

1. Даже нового выяснил будут Алистра, свое приходилось этих разделен.

Doamna Vauquer stătea în cel mai modest, celălalt fiind închiriat doamnei Couture, văduva unui comisar-ordonator2 de pe vremea Republicii. Doamna Couture locuia împreună cu- o fată tînără, care se numea Victorine Taillefer şi căreia îi ţinea loc de mamă.

Pen­siunea amîndurora se ridica la o mie opt sute de franci. Cele două apartamente de la etajul al doilea erau ocupate, unul de către un bătrîn cu numele de Poiret, celălalt de către un om de vreo patruzeci de ani, care purta o perucă neagră, îşi cănea favoriţii, se da drept fost negustor şi se numea Vautrin.